Putem să mergem la parcurile de distracţii?
Distracţia, la ora actuală, este o „industrie” foarte prosperă. Oamenii cheltuiesc sume imense de bani pentru a „scăpa de stress”, pentru a se „elibera de griji” şi pentru a da” culoare vieţii” (am citat ce spun oamenii despre distracţie).
DEX-ul dă următoarea definiţie:
DISTRÁCŢIE, distracţii, s.f. 1. Ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească; amuzament, petrecere; agrement.
Agrementul şi destinderea nu sunt interzise de Sfânta Scriptură. Ceea ce reglementează Biblia se referă la modul cum se realizează această destindere, relaxare sau petrecere a timpului liber.
Primul verset, pe care vreau să-l subliniez, fixează nişte reguli foarte bune pentru protecţie:
Psalmii 1:1 „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
– Dacă locul sau timpul de distracţie conţine ceva rău (prin efectele aduse asupra participantului) – nu este potrivit.
– Dacă locul sau timpul de distracţie are ceva păcătos în sine (care încalcă flagrant Legea morală a lui Dumnezeu) – trebuie evitat.
– Dacă timpul sau locul de distracţie conţine bătaie de joc (de bani, de timp, de ceea ce înseamnă valori morale, de ceea ce înseamnă om sau de Dumnezeu) – nu trebuie frecventat.
Se pot stabili câteva principii care ar trebui să stea la baza deciziei de a participa, sau nu, la o anumită distracţie:
1. Banii cheltuiţi nesăbuit ne vor fi imputaţi de Dumnezeu.
Isaia 55:2 De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi cîştigul muncii pentru ceva care nu satură?…
Proverbe 5:7-11 „Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele: depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei, ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi, ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia; ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi.” (este vorba despre femeile cu moravuri uşoare, dar principul se aplică şi în domeniul distracţiei)
2. Păcatul nu trebuie să ne mai stăpânească:
Romani 6:12-13 „Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.”
3. Dumnezeu ne vede şi ştie ce facem:
2 Corinteni 5:9 „De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.”
4. Biblia vorbeşte despre faptul că, într-o zi, fiecare faptă a noastră va fi cercetată sau judecată. Şi distracţiile noastre vor fi verificate:
Eclesiastul 11:9 „Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.”
2 Corinteni 5:10 „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”
5. Trebuie să ne depărtam total de practicile păgâneşti sau poftele lumeşti:
Tit 2:11-13 „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aştepând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.”
6. Mai importantă trebuie să fie prietenia cu Dumnezeu decât cea cu lumea:
Iacov 4:1-4 „De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş cu Dumnezeu.”
