În Evanghelia după Luca cap. 22:17-20 găsim scris despre două pahare privitor la Cina Domnului. Celelalte Evanghelii Matei, Marcu şi Ioan dau impresia folosirii paharului o singură dată. Este vorba despre un ritual la evrei, al paştelui evreisc sau este vorba despre unul şi acelaşi pahar?
Primul lucru care trebuie subliniat este faptul că serviciul divin nou instituit, Cina Domnului, a fost grefat de Isus pe sărbătoarea veche a Paştelui (cu obiceiurile şi regulile ei). Isus a serbat, mai întâi Paştele cu ucenicii Săi. Apoi Isus a adus „noutatea”.
„Hristos Se afla la trecerea dintre cele două sisteme şi cele două mari sărbători ale lor. El, Mielul fără cusur al lui Dumnezeu, era gata să Se ofere ca jertfă pentru păcat, urmând ca, în felul acesta, să pună capăt sistemului de simboluri şi ceremonii care, de patru mii de ani, arătau spre moartea Lui. În timp ce mânca Paştele cu ucenicii, a instituit în locul acestui sistem slujba care avea să amintească de jertfa cea mare. Sărbătoarea naţională a iudeilor trebuia să fie desfiinţată pentru totdeauna. Slujba rânduită de Hristos trebuia să fie îndeplinită de urmaşii Lui în toate ţările, în toate timpurile.
Paştele fusese rânduit ca amintire a eliberării lui Israel din robia egipteană. Dumnezeu dăduse îndrumarea ca, în fiecare an, atunci când copiii întrebau ce înseamnă aceste lucruri, să li se povestească din nou cele întâmplate. În felul acesta, minunata eliberare urma să se păs-treze vie în amintirea tuturor. Orânduirea Cinei Domnului a fost dată pentru a comemora marea eliberare săvârşită prin moartea Domnului Hristos. Această orânduire trebuie să se serbeze până la a doua Sa venire în slavă şi putere. Ea este mijlocul prin care putem păstra mereu în minte marea Lui lucrare, făcută pentru noi.” (E. G. White – Hristos Lumina Lumii – p. 653)
După ce Domnul Isus Hristos a îndeplinit ritualul Pascal, care a fost pregătit de gazdă şi de ucenici (eveniment relatat clar în Matei 26, Marcu 14 şi Luca 22), a luat pâinea nedospită şi mustul. Biblia nu ne lămureşte foarte clar despre obiceiurile evreieşti din acea vreme. Există totuşi surse care aduc lumină în această privinţă:
„În conformitate cu Mişna (vezi Pesahim 10, ed. Soncino a Talmudului, p. 532-623), ritualul mesei de Paşte era următorul: 1) Capul familiei sau al grupului care celebra cina laolaltă amesteca primul pahar de vin şi-l dădea celorlalţi rostind o binecuvântare asupra zilei şi asupra vinului. 2) Apoi săvârşea o spălare rituala a mâinilor sale. 3) Apoi era întinsă masa. Alimentele servite la masa pascală constau din mielul pascal, azime, ierburi amare, lăptuci şi alte zarzavaturi şi un sos condimentat numit charoseth, făcut din migdale, curmale, măsline, stafide, mirodenii şi oţet. La momentul acesta unele zarzavaturi erau mâncate ca aperitive. 4) Un al doilea pahar de vin era făcut sa treacă de la persoană la persoană făcând parte din cerc, şi capul familiei explica însemnătatea Paştelui. 5) Prima parte a cântării de Paşte, care consta din Psalmii 113 şi 114, era cântată. 6) Participanţii mâncau apoi mâncarea de Paşte. Capul familiei mulţumea pentru pâinile nedospite, le frângea şi dădea câte o parte fiecărui oaspete. Apoi erau mâncate bucăţi din mielul Pascal. 7) Al treilea pahar de vin era apoi dat şi era rostită binecuvântarea asupra mâncării. -8) Un al patrulea pahar de vin era dat, după care toţi se uneau în a doua parte a cântării solemne, constând din Psalmii 115 la 118.” (Comentariul Biblic AZŞ la Matei 26:21)
Se pare că, în afară de Luca, ceilalţi evanghelişti relatează detaliat doar noua instituţie sfântă – Cina Domnului. Din acel moment, toate obiceiurile, legate de Paştele evreiesc, aveau să îşi piardă însemnătatea. Ceea ce vrea să ne înveţe Dumnezeu, prin inspiraţie, este tocmai ideea că mielul Pascal (cu toate datinile lui) dispare odată cu jertfa Marelui Miel al lui Dumnezeu – Isus Hristos.
