Am observat că în lumea creştină există două „documente” după care se stabilesc doctrine şi principii: Biblia şi Sfânta Tradiţie. Ce ar trebui să ştim despre autoritatea sau suficienţa Scripturilor şi despre autoritatea şi rolul Sfintei Tradiţii?
Este interesant faptul că mulţi numesc Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod simplu: „Biblia”, pe când, alte scrieri sau obiceiuri adunate în decursul timpului sunt numite mult mai pompos: „Sfânta Tradiţie”.
Prima observaţie pe care aş dori să o fac este că, măcar din dorinţa de a fi câtuşi de puţin mai echilibraţi, dacă spunem celorlalte surse: „Sfânta tradiţie”, ar trebui să spunem şi Bibliei: „Sfânta Scriptură” .
Este adevărat că există un principiu protestant: „Sola Scriptura” – adică: „numai Scriptura” (ca normă şi sursă pentru stabilirea doctrinelor). Religiile tradiţionale au adunat în decursul timpului multe „tradiţii” (joc de cuvinte intenţionat). Acestea pot fi bune sau rele. Mai bine zis, unele tradiţii pot fi susţinute cu Sfânta Scriptură (ş de aceea sunt bune) sau pot fi demolate de Cuvântul lui Dumnezeu (şi atunci sunt rele – chiar nocive din punct de vedere spiritual).
Prima regulă de care trebuie să ţinem cont este că Biblia este singura autoritate în domeniul elaborarii doctrinei. Dacă tradiţia subliniază şi confirmă un adevăr biblic, atunci nu e problemă. Dar, dacă o tradiţie „şterge” sau anulează un principiu biblic, e mare problemă.
Domnul Hristos spunea – ca mustrare: Marcu 7: 8-9,13 „Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
Apostolul Pavel spune despre sine: Galateni 1:13-14 „Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea; şi cum eram mai înaintat în religia Iudeilor decît mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.”
Tot apostolul Pavel, ca unul care a trecut prin situaţia aceasta, ne avertizează: Coloseni 2:8 „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.”
Din versetele enunţate se poate concluziona foarte uşor faptul că datinile (sau tradiţiile) pot să contravină flagrant Cuvântului scris al lui Dumnezeu.
