Am fost botezat de mic copil. Atunci nu ştiam nimic despre mine, despre alţii şi nici despre credinţă. Sunt unii care îmi spun că acel botez nu este valabil. Contează vârsta la care o am fost botezat? Ce spune Biblia despre botez, în această privinţă?
Botezul este un legământ între om şi Dumnezeu. Este un angajament personal, pe care îl face omul. El promite lui Dumnezeu că va merge pe calea credinţei.
Biblia are mai multe pasaje care vorbesc despre botez, dar nu există niciunul care să specifice clar o vârstă a celui ce doreşte să fie botezat.
Domnul Isus Hristos a fost botezat la vârsta de treizeci de ani (Luca 3:21-23) Din punctul acesta de vedere, Mântuitorul nu stabileşte VÂRSTA la care cineva trebuie să fie botezat, ci argumentează faptul că, toţi cei ce vor să intre în legământ cu Dumnezeu, TREBUIE să fie botezaţi.
Să vedem câteva versete care aduc lumină cu privire la factorii strict necesari ca cineva să poată fi botezat:
– Matei 28:19-20 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin.
– Marcu 16:15-16 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit, dar cine nu va crede, va fi osîndit.
Fapte 2:38 „Pocăiţi-vă“, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
– Fapte 8:35-37 Atunci Filip a luat cuvîntul, a început de la Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus. Pe cînd îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este fiul lui Dumnezeu.”
– Fapte 10:47 „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfînt ca şi noi?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămînă cîteva zile la ei.
Câteva date istorice:
Prima menţiune ce se referă la botezul pruncilor este datată în anul 370. Ea justifică faptul că această acţiune a fost determinată de teama că pruncul nebotezat şi apoi decedat ar fi nemântuit (pentru că nu are botez).
Analizând Sinodurile sfinţilor părinţi vedem că practica botezului copiilor mici este recunoscută oficial la Sinodul din Carthage, în anul 419 AD, însă nu este practicat de restul episcopiilor pâna mai târziu. (sursa: http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm)
Botezul copiilor mici a fost legiferat (impus prin lege) abia în anul 416 în imperiul Roman. Astfel biserica creştină a acelor vremuri (ca şi astăzi) s-a umplut de oameni neconvertiţi, necredincioşi, care nu şi-au dorit lucrul acesta, ci au fost victimile deciziilor altora.
Ce spune Biserica Catolică despre acest subiect?
„Dacă este în pericol de moarte, copilul să fie botezat fără întârziere, lucru care este permis chiar dacă părinţii nu sunt de acord, chiar şi atunci când este vorba despre un copil ai cărui părinţi nu sunt catolici,…” (sursa: http://www.ercis.ro/liturgie/botez.asp?botez=3)
Concluzie:
Biblia ne învaţă că botezul trebuie să fie un rezultat al credinţei, al pocăinţei, al cunoaşterii şi al ataşamentului personal faţă de Dumnezeu. Toate acestea nu pot fi îndeplinite de un copil care nu are nici un sistem de valori şi voinţă. El nu alege şi nu poate decide – alţii decid pentru el.
