De ce se spune că Satan este stăpânitorul pământului? L-a pus Dumnezeu să fie stăpânitor? Dacă nu, cine l-a pus?
În Sfânta Scriptură apare expresia „stăpânitorul lumii acesteia” cu referire directă la Satan.
- Ioan 12:31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
- Ioan 14:30 Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;
- Ioan 16:11 în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
Am căutat în scrierile inspirate ceea ce are relevanţă cu privire la acest subiect. Iată ce am găsit:
În urma răzvrătirii din ceruri, Diavolul şi cu îngerii pe care i-a amăgit, au fost alungaţi din ceruri. Ei nu au fost trimişi la pământ. Nu Dumnezeu i-a obligat să ia în stăpânire pământul. Neascultarea primilor oameni a fost uşa deschisă şi cuvântul de bun venit pe pământul nostru pentru ispititor.
„Pomul cunoştinţei a fost pentru ei (ADAM SI EVA) un mijloc de testare a ascultării şi iubirii lor faţă de Dumnezeu. Domnul a considerat că este bine să le pună înainte o singură restricţie referitoare la folosirea a tot ceea ce se află în grădină; dar, dacă ei aveau să nesocotească voia Sa în legătură cu acest lucru deosebit, aveau să se facă vinovaţi de păcatul neascultării. Satana nu avea să-i urmărească totdeauna cu ispitele lui; el avea acces la ei numai la pomul din care le era interzis să mănânce. Dacă ei aveau să cerceteze natura lui, se expuneau înşelăciunilor lui. Erau sfătuiţi să acorde o deosebită atenţie avertizării pe care Dumnezeu le-a dat-o şi să fie mulţumiţi cu învăţătura, cunoştinţa, pe care El a considerat de bine să le-o transmită.”{PP 54}
„Când Satana a fost aruncat din ceruri, el s-a hotărât să facă pământul împărăţia sa. Când i-a ispitit şi i-a înfrânt pe Adam şi Eva, el a crezut că a câştigat stăpânirea asupra acestui pământ: „pentru că”, spunea el, „ei m-au ales în calitate de conducător al lor”. El pretindea că iertarea era imposibil de acordat păcătosului, şi de aceea fiinţele ce compuneau neamul omenesc căzut erau de drept supuşii lui, iar lumea era a lui. Dar Dumnezeu a dat pe singurul Său scump Fiu – Unul egal cu Sine – să poarte pedeapsa nelegiuirii şi să ofere o cale prin care ei să poată fi readuşi în graţia Sa şi în căminul lor din Eden. Hristos S-a angajat să-l răscumpere pe om şi să salveze lumea din mâna lui Satana. Marea luptă a început în ceruri şi avea să fie decisă în acelaşi loc, pe acelaşi teren pe care Satana îl pretindea ca fiind al lui.”{PP 70}
„Satana… se fălea cu îngâmfare că lumea pe care o crease Dumnezeu era în stăpânirea lui. Învingându-l pe Adam, monarhul lumii, câştigase neamul omenesc ca suspus al său, iar acum trebuia să intre în posesia Edenului şi să facă din acesta cartierul său general. Aici urma să-şi stabilească tronul şi să fie regele lumii„. – RH 24 februarie 1874 {TA 59}
Atunci când Isus a fost ispitit, din nou Satan a pretins că avea în stăpânire pământul.
„În primele două ispitiri ale sale, el [Satana] şi-a ascuns adevăratul caracter şi scopul lui, susţinând că este un mesager înalt de la curţile cerului. Însă acum îşi aruncă mantia în care se deghizase, susţinând că este Prinţul întunericului, iar pământul este stăpânirea lui.” – 2SP 95 {TA 177}
„Când I-a spus lui Hristos: Împărăţiile şi slava lumii îmi sunt date mie şi le dau oricui voiesc, Satana a spus adevărul numai în parte şi l-a spus numai pentru a servi cauza lui printr-o nouă înşelăciune. Împărăţia lui Satana era ceea ce el smulsese de la Adam, dar Adam nu era decât reprezentantul Creatorului. Stăpânirea lui nu era independentă. Pământul era al lui Dumnezeu şi El a dat toate lucrurile Fiului Său. Adam trebuia să domnească în calitate de supus al lui Hristos. Deşi prin trădare Adam a trecut stăpânirea lui în mâinile lui Satana, Hristos a rămas încă împărat de drept. De aceea şi spunea Domnul către Nebucadneţar: „Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, şi o dă cui Îi place” (Dan. 4,17). Satana poate exercita stăpânirea smulsă prin înşelăciune numai atât cât îi îngăduie Dumnezeu. {DA 130}
„Când I-a oferit lui Hristos împărăţia şi slava lumii, ispititorul a propus de fapt ca Hristos să predea adevăratul Lui drept de a împărăţi asupra lumii şi să aibă stăpânirea ca un supus al lui Satana. O asemenea împărăţie doreau să aibă şi iudeii. Ei doreau împărăţia acestei lumi. Dacă Hristos ar fi voit să le dea o asemenea împărăţie, L-ar fi primit cu mare bucurie. Dar asupra ei zăcea blestemul păcatului, cu toate nenorocirile aduse de el. Hristos i-a spus atunci ispititorului: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti'”. {PP 70}
Din aceste paragrafe reiese ca SATAN s-a făcut stapânitor peste pământul nostru şi nu Dumnezeu i-a dat stăpânire peste el. Satan a furat acest drept prin înşelăciune, aşa cum Iacov a furat binecuvântarea pe cere Isaac voia să o dea lui Esau.
