Nu dă Pavel de înţeles că omul, când moare, merge direct la cer? Nu asta exprimă atunci când afirmă că el, Pavel, „doreşte să se mute şi să fie împreună cu Hristos” şi că „moartea este un câştig” (Fil. 1:21,23)?
Biblia nu se contrazice pe ea însăşi. Pavel nu afirmă într-un loc ceva şi în alt loc altceva. Apostolul este clar.
La cea de-a doua venire a lui Isus, cei morţi în Hristos vor fi înviaţi pentru a-şi primi răsplata veşnică (1 Tes. 4:16,17; 1 Cor. 15:51-54).
În Filipeni 3:20,21 apostolul evidenţiază faptul că „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale”.
Şi aici, dorinţa lui Pavel este cea de-a doua venire a Domnului nostru.
Scriindu-i prietenului său Timotei, apostolul declară din aceeaşi închisoare romană: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De-acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ` ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi numai mie, ci şi tuturor celor care vor fi iubit venirea Lui” (2 Tim. 4:7,8).
Pavel tânjea după revenirea lui Isus, atunci când el urma să-l vadă faţă în faţă şi să fie împreună cu El pentru veşnicie.
Da, moartea este un câştig! Pentru apostol, moartea însemna eliberarea de durerile unui trup istovit, eliberarea din închisoarea romană şi protecţie sigură împotriva ispitelor lui Satana.
Pentru Pavel moartea era un somn în care nu avea să simtă trecerea timpului. Următorul eveniment după ce avea să închidă ochii în somnul morţii avea să fie „să se mute şi să fie cu Hristos”.
Deoarece nu există conştienţa trecerii timpului până la a doua venire a lui Isus, pentru Pavel moartea însemna închiderea ochilor în somn şi apoi trezirea pentru a fi cu Domnul său.
