De mic am fost crescut cu ideea că trebuie să mă rog pentru cei morţi. Este corect lucrul acesta?
O rugăciune pentru mântuirea unui păcătos are valoare cât timp acel om trăieşte şi, prin pocăinţa lui, se poate întoarce la Dumnezeu crezând în Isus Hristos. Pe pământ viaţa oricui dintre noi este irepetabilă, nu există reîncarcare. După ce omul moare, nu mai putem face prea multe pentru el.
Iată ce putem face pentru un mort:
- să îl spălăm
- să-l îmbălsămăm
- să-l punem în sicriu
- să pregătim înmormântarea
- să participăm la înmormântare
- să-l vorbim de bine şi să căutăm ce este plăcut.
Rugăciunea se face doar pentru cei vii:
Iată ce spune Biblia:
Eclesiastul 9:5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.
6 Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
Marcu 12:27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”
Iacov 5:16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Biblie, singura autoritate spirituală pentru noi creştinii evanghelici, în speţă penticostali. Nu găsesc nicăieri în Noul Testament, cel puţin, pe cineva care să fi ridicat rugăciuni către Dumnezeu pentru mântuirea unei persoane decedate. Dumnezeu este al celor vii, nu al celor morţi. Pentru El toţi sunt vii şi responsabili înaintea Lui.
Când trăia în lume patriarhul Avraam a mijlocit pentru sodomiţi când încă aceştia mai trăiau, datorită neprihăniţilor care s-ar fi putut găsi în acea cetate. Găsim mijlocirea lui Avraam în Biblie în cartea Geneza caitolul 18 de la versetul 20.
Da, Dumnezeu este dragoste, dar este, în acelaşi timp, şi drept şi sfânt. Ca să poată fi drept, iertându-i pe cei ce se pocăiesc de pacatele lor, El a trebuit să plătească cu viaţa singurului Său Fiu, prin moartea de pe cruce. Ori dacă unii nu L-au primit pe pământ, când trăiau sub imperiul liberului arbitru, cum Îl vor primi, dincolo, în starea intermediară?
Nu uitaţi că Dumnezeu nu are nepoţi, ci numai fii şi fiice! În concluzie, rugăciunea pentru morţi este acceptabilă, dar numai pentru acei ‘morţi spirituali’ care încă mai trăiesc în mod fizic, merg la şcoală, la locul de muncă sau la piaţă, etc., dar nu au niciodată timp să reflecteze la viaţa pe care o trăiesc şi, mai ales, la sfârşitul acesteia. Chiar dacă noi ne rugăm pentru aceşti oameni, poate ei sunt şi în familiile noastre, asta nu-i scuteşte de pocăinţă şi credinţă pe cei în cauză. După ce oamenii au murit este sarcina lui Dumnezeu să-i judece, aşa cum scrie la Evrei 9:27-28 “Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.”
