Biblia vorbeşte în mai multe locuri despre întâlniri în prima zi a săptămânii. Un exemplu grăitor este în Fapte 20:7 „În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pîinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.”
Nu s-au întâlnit ucenicii cu Pavel duminica – în prima zi a săptămânii?
Motivul pentru care această întâlnire este menţionată în relatare este acela că Pavel urma să plece a doua zi şi că a făcut acolo o mare minune, prin învierea lui Eutih din morţi.
Este clar faptul că acea întâlnire a avut loc noaptea. Era partea întunecată (noaptea) a primei zile a săptămânii (Fapte 20:7). În timpurile biblice, partea întunecoasă a zilei (noaptea) preceda partea luminoasă (Gen. 1:5 etc).
Sabatul era păzit de vineri seara, de la apusul soarelui, până Sâmbătă seara, la apusul soarelui (Lev.23:32; Marcu 1:32). Dacă această întâlnire a avut loc în partea întunecoasă a primei zile a săptămânii, înseamnă că, de fapt, ea a fost o întâlnire de Sâmbătă seara. Pavel se întâlnise cu credincioşii în întreg Sabatul. Urma să plece a doua zi, adică duminica, aşa că întâlnirea a continuat până Sâmbătă noaptea târziu. În ziua următoare, duminică, Pavel merge pe jos până la Assos şi apoi călătoreşte pe mare până la Mitilene.
Textul din Fapte 20:7, aşa cum apare el în versiunea New English Biblie, confirmă de asemenea faptul că aceasta a fost o întâlnire de Sâmbătă noaptea şi că Pavel a călătorit duminica. Dacă Pavel ar fi considerat duminica o zi sfântă în cinstea învierii, de ce şi-ar fi petrecut întreaga zi călătorind şi nu închinându-se ?
Rapoartele ne arată faptul că Pavel era un păzitor atent al Sabatului. ( Vezi Fapte 13:42-44; 17:2; 16:12,13; 18;4 ).
